Dacă ai acasă-un loc
Unde poţi să stai cât vrei
Şi să nu ştie nimeni,
Precis că acolo te-ascunzi
Şi-n gândurile tale pătrunzi
Printr-o uşă secretă
De care ştii doar tu...
Să nu-mi spui că nu-i aşa fiindcă nu te cred!
Să nu-mi spui că nu-i aşa fiindcă nu te cred!
Atunci faţa ta e maro
Şi ochii tăi devin indigo
Şi mai mari şi mai fără perdea,
Nu-i aşa,
Am ghicit cum te piepteni zâmbind
Şi cum cânţi în gând şoptind uşor,
Ca atunci când ţi-e dor
De-un marinar...
Să nu-mi spui că nu-i aşa fiindcă nu te cred!
Să nu-mi spui că nu-i aşa fiindcă nu te cred!
Nu-ţi ascunde palmele în buzunar,
De desenul lor eşti prinsă c-un zar
Şi dac-aş şti vreun joc
L-aş încerca pe loc...
Dacă ai acasă un loc,
Când stai acasă!