Nu-mi găsesc cuvintele
Ca să-mi exprim iubirea pentru tine.
Nu ştiu cum să-ți explic,
Că mă faci să mă simt
Ca şi cum ar fi vară
Şi iarna nu ar exista,
Ca şi cum totul se oprește.
Şi cu acel surâs, care schimbă viața
Ai privit până aici.
Şi nu mai pot percepe
Ca tu să nu fii cea care mă iubeşte.
Şi cum să te privesc
În acei ochi care mă lasă în ianuarie,
Când ştiu că nu sunt ai mei şi mor?
Destinul nu vrea să ne vadă trecând.
Oh, şi cum să-ți spun
Că nu vreau ca această iubire să fie efemeră,
Că deodată se face zi şi eu te aştept?
Destinul nu trebuie să conteze pentru noi.
Nu ştiu cum să fiu eu însumi
Dacă nu eşti lângă mine
Se fac eterne aceste luni
Dacă nu eşti lângă mine.
Şi cu acel surâs, care nu se uită niciodată,
Ai venit şi te-am văzut, şi nu mai pot suporta
Să nu fi tu cea care mă iubeşte.
Şi cum să te privesc
În acei ochi care mă lasă în ianuarie,
Când ştiu că nu sunt ai mei şi mor?
Destinul nu vrea să ne vadă trecând.
Oh, şi cum să-ți spun
Că nu vreau ca această iubire să fie efemeră,
Că deodată se face zi şi eu te aştept?
Destinul nu trebuie să conteze pentru noi.
Şi cum să te uit
Dacă viața m-a învățat că tu contezi cel mai mult?
Nu mă interesează distanța, eu te iubesc
Şi în final ştiu că vei fi lângă mine.
Te voi aştepta
Când iubeşti cu adevărat nu există timp
Şi-ți jur că nu este ăsta finalul poveştii.
Destinul nu ne poate despărți.
Cum să te privesc?