Există o legendă a unei călugărițe
ce-a urmat în codru pe un om necunoscut
și care-a fost găsită moartă sub poalele Ceahlăului.
Poate că balada călătorului să fie începutul acelui dram misterios.
Vasile Alecsandri
Trece-un călător și cântă
Trece pe-o cărare frântă
Cu inima vestejită
Prin câmpia înflorită… ooof
El se plânge că-n cea lume
Nimeni știe al sau nume… ooof
Surioara Madalină
L-auzea dintr-o gradină
Și pe gânduri ea cădea
Și de dor se aprindea… ooof
Călătorule mâhnit
Și prin lume rătăcit
Tu ești pasăre străină
Care cântă prin gradină… ooof
Și apoi pleacă mai departe
Lăsând inimi înfocate… ooof
Surioară mângâioasă
Mult ești dulce și frumoasă
Ochii-ți ard și-ți arde faţa
Ca garoafa dimineața… ooof
Ochii-ți ard și-ți arde faţa
Ca garoafa dimineața… ooof
Călătorule mâhnit
Nu-ți e calul obosit?
Nu mândruță nicidecum
Dar e săturat de drum… ooof
Nu mândruță nicidecum
Dar e săturat de drum… ooof
Călătorul se oprea
Nici că mai călătorea… ooof.