Am să-ți iau desenul buzelor
Ce cântă fără să spună un cuvânt
Privirea ta care provoacă sau visează
Unde vor dansa păsările
Am să-ți iau părul unde se aprind
Miile de sori de vară
Și nimicul de nedreptate sau brumă
Aceste cuvinte ce te fac să plângi
Am să-ți iau lumina
Pentru că ești prima
Care a știut să-mi lumineze casa
Apoi o voi striga pământului:
Tu ești cântecul meu
Am să-ți iau toate gesturile care zboară
Ce sunt atât de ușoare, ușoare
Și mâinile cu linii puțin nebunești
Ce m-au făcut să călătoresc mult
Am să-ți iau modestia si tandrețea
Răul pe care-l faci adesea
Am să-ți iau totul: tigroaica
Lupoaica și, mai ales, copilul
Am să-ți iau mâniile
Speranțele, nenorocirile
Ce mi-ai dat ca pasiune
Și o voi striga pământului:
Tu ești cântecul meu
Am să-ți iau lumina
Pentru că ești prima
Care a știut să-mi lumineze casa…
Apoi o voi striga pământului:
Tu ești cântecul meu