C'est fini [Romanian translation]

Nu pot să-mi deslipesc

Ochii de pe chipul tău,

Şi nu îmi pot opri

Gândul către mâine,

Care deja se-anunţă

A fi o rea furtună,

Ce ne va spăla râsul

În apa tristeţii mele.

Mi-e inima spintecată

Şi mi-e greu să-nţeleg

Că vorbele tale toate

Vor să-mi spună "adio".

Privesc fără să văd,

Ascult fără s-aud.

Tristeţea mă surprinde

În picioare, tăcând.

Visez la trecut,

Când prezentul te ia,

Şi nu-mi rămâne decât

Să strâng mâna ta.

Le-aş dori păstrate,

Dar iubirile noastre-s moarte.

La doi paşi de inima mea,

Eşti deja prea departe.

S-a sfârşit, sfârşit, sfârşit, sfârşit, sfârşit, sfârşit, sfârşit...(x2)

Se poate ca o fericire,

Ce-avea atâta loc

Şi dădea atâta bucurie,

Să dipară pe vecie,

Ştergând din a ta viaţă

Până şi urmele

Măruntelor amintiri

Făcute de iubirea noastră.

Ce să fac, eu nu ştiu,

Nu mai ştiu ce-i de spus,

Aş vrea să par dur

Pentru ultima oară.

Cu lacrimi în colţ de ochi,

Mă silesc să surâd,

Un surâs forţat,

Care nu te înşeală.

Mult prea laş ca să mor,

Prea fricos să trăiesc,

Mă bazez pe uitare,

Ca odihna să-mi găsesc.

Va trebui să mă obişnuiesc,

În anii ce vor urma,

Cu zilele fără-a ta voce,

Cu nopţile fără pielea ta.

S-a sfârşit, sfârşit, sfârşit, sfârşit, sfârşit, sfârşit, sfârşit...(x4)