El munceşte din greu, să-i ofere tot ce crede el că ea-şi doreşte:
Un garaj cu trei maşini, carduri de credit doar ale ei.
El trage până târziu, apoi o trezeşte cu un sărut de "noapte bună".
Dacă el ar putea să-i citescă gândurile, ea ar spune:
"Ia-mi un trandafir, sună-mă de la muncă,
Deschide o uşă pentru mine, ce e rău în asta?
Arată-mi că ţii la mine printr-o privire.
Acestea sunt lucrurile mărunte de care am cea mai mare nevoie în viaţa mea.
Acum zilele au devenit ani în care ea se simte singură de tot,
Iar ea se-ntreabă mereu cu ce-a greşit,
Căci în ultima vreme ar încerca orice să-l cucerească.
S-ar schimba ceva dacă ar spune:
"Ia-mi un trandafir, sună-mă de la muncă,
Deschide o uşă pentru mine, ce e rău în asta?
Arată-mi că ţii la mine printr-o privire.
Aceastea sunt lucrurile mărunte de care am cea mai mare nevoie în viaţa mea.
Şi cu cât trece timpul, cu atât încearcă el mai puţin
Să-i arate ei iubirea pe care-o ţine în el,
Şi cu cât dăruie ea mai mult, cu-atât mai mult vede el
Că asta e povestea ta şi-a mea.
Aşa că ţi-am luat un trandafir în drum spre casă,
Ca să deschid o uşă către inima pe care-am rănit-o
Şi sper că ai observat privirea din ochii mei,
Căci voi îndrepta lucrurile de-acum înainte,
Pentru tot restul vieţii tale, restul vieţii tale.
Şi te voi strânge-n braţe la noapte,
Voi face toate acele lucruri mărunte,
Pentru tot restul vieţii tale.