Îi place liliacul din grădina mea,
Îmi place să-l văd zburând
El e doar o micuță minge pufoasă
Și mă întreb cum o putea zbura...
O lume fără el
Mi-e teamă să mă gândesc cum ar putea fi,
Și îmi imaginez suferința mea,
Ar fi un nou tip de singurătate.
Dar deocamdată sunt în grădina mea
Privind norii plutind împinși de briză,
Simțindu-mă fără griji, în timp ce ascult
Zumzetul bondarilor.
E cam absurd, în această dimineață de vară,
Să cred că am putea fi prinși în capcană
Într-o lume în care totul se schimbă
Prea repede pentru ca bondarii să se adapteze.
De la cimbru la albăstrele,
De la zambilă la crin și trandafir,
Oh, cât ador priveliștea
Zborului său stângaci și haotic.
Și deocamdată sunt în grădina mea
Privind norii plutind împinși de briză,
Simțindu-mă fără griji, în timp ce ascult
Zumzetul bondarilor.
Da, deocamdată sunt în grădina mea
Privind norii plutind împinși de briză,
Simțind tristețe pentru cei care nicicând
N-au auzit zumzetul bondarilor.
Oh da, deocamdată sunt în grădina mea
Privind norii plutind împinși de briză,
Simțind tristețe pentru cei care nicicând
N-au auzit zumzetul bondarilor.