Trăia odată un soldat
Frumos cum nu se ştie.
Dar jucărie el era,
soldatul de hârtie.
Să scape lumea el voia
de rău, de vrăjmăşie.
Însă de sfori el atârna
soldatul de hârtie.
El era gata 'n foc şi-n fum,
Să piară pentru glie
Dar voi nu l-aţi crezut nicicum,
soldatul de hârtie.
Nu i-aţi împărtăşit, defel
A voastră taină vie
De ce? De aia! - Fiindcă e
soldatul de hârtie.
Iar bietul, soarta-şi blestemând,
N-avea pace, se ştie.
Şi tot cerea pe front strigând,
uitând că-i de hârtie.
"La foc?! Păi haide, mergem! Vii?"
Păşi, cu bărbăţie...
şi-n flăcări el se mistui,
soldatul de hârtie.