Sus pe uliţi, jos, în pieţe
arşi de focul dragostei
i-au dat glasuri de tristeţe
Văcăreştii cîteştrei
şi trecând pe boluri spare
prins de-al dorului alean,
a lăsat râsul deoparte
şi-a oftat şi Anton Pann
Tu, Bucureşti, oraş al poeziei
Grădina mea cu mii de trandafiri
ademeneşti poeţii tăi să scrie
balada neuitatelor iubiri.
Eminescu dus de gânduri
pe sub plopii fără soţ
a trecut prin multe rânduri
de-l ştiau vecinii toţi.
Scris-a o romanţă nouă
Minulescu-ndrăgostit
despre-oraşul care plouă
şi iubita l-a minţit...
Tu, Bucureşti, oraş al poeziei
Grădina mea cu mii de trandafiri
ademeneşti poeţii tăi să scrie
balada neuitatelor iubiri.
Tu, Bucureşti, oraş al poeziei
Grădina mea cu mii de trandafiri
ademeneşti poeţii tăi să scrie
balada neuitatelor iubiri.
Astăzi eu mă-ndemn cu mersul
pe romantice alei
să-i şoptesc iubitei versul
îmbătat de flori de tei
În oraş se pregăteşte
de pe-acum un alt decor
unde-un alt poet, fireşte,
va cânta şi el de dor.
Tu, Bucureşti, oraş al poeziei
Grădina mea cu mii de trandafiri
ademeneşti poeţii tăi să scrie
balada neuitatelor iubiri.
Tu, Bucureşti, oraş al poeziei
Grădina mea cu mii de trandafiri
ademeneşti poeţii tăi să scrie
balada neuitatelor iubiri.