Arde luna în cer și eu ard de iubire,
foc ce se consumă ca și inima mea.
Sufletul plânge îndurerat,
este distrus, asta este o noapte rea.
Îmi arde pământul și-mi arde inima,
ei îi e sete de apă, și mie de iubire.
Cui voi cânta cântecul meu
dacă nu-i nimeni să se arate la balcon?
Timpul trece, dar nu apar zorii,
nu mai e soare dacă ea nu se-ntoarce.
Timpul trece, dar nu apar zorii,
nu mai e soare dacă ea nu se-ntoarce.
Îmi arde pământul și-mi arde inima,
ei îi e sete de apă, și mie de iubire.
Cui voi cânta cântecul meu
dacă nu-i nimeni să se arate?
Arde luna în cer și eu ard de iubire.