Dacă îmi închid ochii
Aproape pot s-o aud pe mama
Strigînd, „Neil du-te si gasește-l pe fratele
Tata a venit, iar e momentul să ne cinăm.
Grăbește-te."
Iar văd doi băieți
Urcînd pe două etaje de scări
Zbătînd cu îmbratisarea tatălui
Iar mustața lui le încălzesc fețele
Unde e plecat?
Oh, unde e plecat?
Două etaje deasupra măcelarului
Prima usă la dreapta
Și viața umplut pîna la refuz
În timp ce stăteam lîngă geamul meu
Și mă uiteăm la toate
Drumurile lui Brooklyn
Încă îmi amintesc
De aromele mîncării1 în holurile
Căuciucurile uscînd la ușă
Și carnetele de note pe care totdeauna
Mi-era frică să le arăt
Mama vinea la școala
Iar în timp ce sînt așezat plîngînd ușor
Profesorii spuneau, „Numai că el nu încearcă
Poartă un cap bun dacă se dedică
Iar te cunosti pe tine însuși,
totdeauna e altundeva".
Mi-am construit un castel
Cu dragoane și regi
Iar călărim cu ei
În timp ce stăteam lînga geamul meu
Și mă uiteăm la toate
Drumurile lui Brooklyn
M-am gindit să mă întorc
Dar tot ceea ce-aș vedea ar fi fețele necunoscuților
Și toate urmele ce dragostea sterge
Iar în timp ce gîndurile2 umblă prin acele locuri
Mă întreb,
Ce s-a [petrecut] cu ei?
Oare se duce [și] un alt tînăr
Vine acasă în camera mea
Oare visează ceea ce eu am [visat]
Stă lînga geamul meu
Și se uită la acele
Drumurile lui Brooklyn
Drumurile lui Brooklyn
1. Lit. „gătitul mîncării“2. Lit. "mintea"