Trebuie să cobor,
Am fost trează pentru prea mult timp,
Ochii mei par crăpaţi,
Au fost atât de puternici.
Am purtat coroana,
Am scris cântecul,
Acum totul păleşte.
Inima mi-a fost deschisă ca o fereastră către briza verii.
Am inspirat iubirea ta,
Mi-am umplut plămânii şi venele
Şi ţi-am inspirat iubirea până am simţit durerea,
Şi, precum ploaia, iubirea ta s-a scurs.
Am încercat să aflu ce-nseamnă iubirea cu-adevărat,
Dincolo de cortină aşteaptă cerul.
Rar mă doare atât încât să plâng,
Mă usuc pe dinăuntru.
Viaţa îmi era deschisă ca o fereastră către briza verii.
Am inspirat iubirea ta,
Mi-am umplut plămânii şi venele
Şi ţi-am inspirat iubirea până am dat de durere,
Şi, precum ploaia, iubirea ta s-a scurs,
Precum o mică ploaie.
Am inspirat iubirea ta şi nimic n-a rămas la fel.
Da, ţi-am inspirat iubirea şi mi-am umplut inima în zadar,
Căci, precum ploaia, iubirea ta s-a scurs,
Exact ca ploaia, ea a fost măturată.