Aud ca o bătaie de tobă ce bate departe
O bătaie de inimă ce bate încet
Vine de undeva din interior
O bătaie de inimă pe care nu-o cunosc
O inimă rănită ce nu cunoaște pacea
Un bazin întunecat și otrăvit
Al libertății acum pierdută
Un pion, o unealtă a celui ce asuprește.
O, inima mea fii puternică
Ghidează-mă când ochii mi-se încețoșează
Când urechile-mi devin surde la cuvintele goale
Când știu că există viață în sufletul viu
Un foc de armă sparge tăcerea
Acolo unde altadată păsările cântau dulce
Acum o mamă își leagănă copilul mort
Acum moartea domnește acolo unde a început viața
Din inima rănită a Africii de Sud
La rănile purulente din Nicaragua
Până la tulburările de pe străzile Chinei
Moartea strigă că vrea mai mult, mai mult
Orice schimbare vine încet, încet
Dar vine, ochii mei abia o pot vedea
Razele speranței pătrund cu greu,
Pătrund încet, prin fumul dens al apatiei
Dar o, inima mea fii puternică
Ghidează-mă când ochii mi-se încețoșează
Când urechile-mi devin surde la cuvintele goale
Când știu că există viață în sufletul viu
Fie ca spiritul să nu moară niciodată
Deși o inimă rănită simte durerea
Când această iarnă lungă se va sfârși
Viața, libertatea din nou vor înflori ... Amin!