Cum venim mărşăluind, mărşăluind
În frumuseţea zilei,
Un milion de bucătării întunecate,
O mie de mori cenuşii de porumb,
Sunt atinse cu toată strălucirea
Pe care o dezvăluie deodată un soare,
Pentru că oamenii ne aud cântând:
„ Pâine şi trandafiri! Pâine şi trandafiri!”
Cum mergem mărşăluind, mărşăluind
Ne batem şi pentru bărbaţi,
Pentru că ei sunt copiii femeilor,
Şi noi îi îngrijim (ca o mamă) din nou.
Vieţile noastre nu vor fi expoatate
De la naştere până viaţa se încheie;
Inimile flămânzesc precum trupurile;
Daţi-ne pâine, dar daţi-ne trandafiri!
Cum mergem mărşăluind, mărşăluind
Nenumărate femei moarte
Merg ţipând prin cântecul nostru
Chemarea lor străveche pentru pâine.
Artă neînsemnată şi iubire şi frumuseţe
Spiritele lor chinuite au cunoscut.
Da, este pâinea pentru care ne luptăm-
Dar ne luptăm şi pentru trandafiri!
Cum mergem mărşăluind, mărşăluind
Aducem zilele noastre mai bune.
Ridicarea femeilor
Înseamnă ridicarea neamului.
Să nu mai fie corvoadă şi leneşi-
Zece care trudesc unde unul se odihneşte,
Dar o împărţire a prosperităţilor vieţii:
Pâine şi trandafiri! Pâine şi trandafiri!
(Pâine şi trandafiri! Pâine şi trandafiri!)
Vieţile noastre nu vor fi expoatate
De la naştere până viaţa se încheie;
Inimile flămânzesc precum trupurile;
Pâine şi trandafiri! Pâine şi trandafiri!