Străzile sunt pustii,
Înăuntru e cald
Mâinile îi tremură,
Uşa e încuiată.
O voce strigă,
Cerând să fie lăsat să intre
N-a vrut decât o jucărie
N-a avut nevoie decât de o inimă blândă
Care să-l călăuzească prin întuneric,
Atunci când visele îi sunt tulburate.
Băiatul şi fantoma,
Focul nu arde,
Luminile s-au stins,
Luminile s-au stins
O cină importantă în familie
Durere nespusă
Privirile lor scânteiază pe chipul lui îngheţat
Un înger strigă, cerând să fie lăsat să intre
N-a vrut decât o jucărie
N-a avut nevoie decât de o inimă blândă
Care să-l călăuzească prin întuneric,
Atunci când nu mai are unde să se prăbuşească.
Băiatul şi fantoma,
Privirea lui arde
Luminile s-au stins,
Visul continuă (să existe)
Trezeşte-te, trezeşte-te:
E un înger în zăpadă
Priveşte în sus, priveşte în sus:
E un băiat speriat de moarte
La atâta ură, atâtea coşmaruri
Şi-ar fi putut da seama
Că jucăria e soluţia
Dar nimeni nu şi-a dat seama, nimeni nu şi-a dat seama
N-a vrut decât o jucărie
N-a avut nevoie decât de-o inimă care să bată
Care să-l călăuzească prin întuneric,
Băiatul şi fantoma.
Disperat, singur, nebun, părăsit
Disperat, singur, nebun, părăsit
Atunci când nu mai ai unde să te prăbuşeşti,
Unde să te ascunzi,
Tăcerea doare
Înăuntru e frig. Dormi sau mori.
N-ai unde să mergi, unde să te-ascunzi
Lumina lui s-a stins