Nu te las, nu te las,
Nu te las să pleci acum,
Ceaţa, afară, e groasă ca un fum,
Soarele-i departe,
Norii sînt grămezi imense de scrum !
Plouă, plouă, plouă,
De două luni plouă mereu...
De-atîta apă
Se-nvîrte Pămîntul mai greu...
Nu te las să pleci acum,
Nu te las să pleci, pe cuvîntul meu !
Mai bine-ai mai sta,
Hai să-ţi torn o cană de ceai...
Ai pe masă miere,
Unt şi zahăr ai.
Părul tau e împletit
Din o mie de fire galbene de pai...
Ziua vine greu,
Noaptea coboară uşor,
Peste cer păsări de pradă trec în zbor...
Ce rost are să pleci ?
Zău că nu e nici un fel de zor !