Ea purta o catifea albastră,
Mai albastră decât noaptea, catifelată
Mai fină decât satinul,
La lumina stelelor.
Ea purta o catifea albastră,
Mai albastră decât ochii ei, catifelați
Mai caldă decât suspinele ei, dar
Dragostea era a noastră.
Dragostea noastră am ținut-o strâns,
Extazul sentimentului creştea
Ca o flacără arzând strălucitor,
Dar când ea a plecat, a plecat şi strălucirea.
Catifea albastră,
Mereu în inima mea vei fi
O prețioasă şi caldă amintire
De-a lungul anilor,
Încă mai zăresc catifeaua albastră,
Printre lacrimile mele.