Lună tristă,
mă vezi stând singură
fără un vis în inimă,
fără o dragoste a mea
Lună tristă,
ştiai doar de ce eram acolo
m-ai ascultat spunând o rugă pentru
cineva de care chiar îmi pasă!...
Şi deodată, a apărut în faţa mea
singurul pe care braţele mele îl puteau strânge
Am auzit pe cineva şoptind "te rog, adoră-mă"
şi când m-amuitat, luna mea s-a aurit...
Lună tristă,
acum nu mai sunt singură
fără un vis în inimă
fără o dragoste a mea...
(repetă ultimele două strofe)