Păi, cine iubește și lasă,
Cine iubește și lasă
Dumnezeu să-i dea pedeapsă,
Dumnezeu să-i dea pedeapsă:
Târâișul șarpelui
Și pasul gândacului,
Vâjâitul vântului,
pulberea pământului,
pulberea pământului.
Că furnica de-i furnică,
La trup mare, la cap mică,
Și la mijloc subțirică
De umblă pe sub pământ,
Tot se țâne* de cuvânt,
Tot se țâne de cuvânt.
Hai, dar noi oameni botezați,
Dar noi oameni botezați,
De cuvânt suntem lăsați,
De cuvânt suntem lăsați.
Că cine iubește și lasă
Dumnezau să-i dea pedeapsă:
Târâișul șarpelui
Și pasul gândacului,
Vâjâitul vântului,
Pulberea pământului.