Ploaia cade peste zilele tale,
Dându-ţi un motiv pentru căi misterioase.
Dincolo de uşi se lasă întunericul,
Îţi torni o ceaşcă de cafea şi vorbeşti cu pereţii.
Dar poţi să dai vina pe mine
Şi pe persoana care credeai că vreau ca tu să fii,
Dar să nu dai vina pe iubire,
Căci o să regreţi apoi şi de acum înainte.
În afară de zilele ce trec,
Orele trec aşa de greu încât crezi că o să mori cu siguranţă,
Te hotărăşti să suni o prietenă,
Când nu răspunde mai ai puţin şi cedezi.
Dar poţi să dai vina pe mine
Şi pe persoana care credeai că vreau ca tu să fii,
Dar să nu dai vina pe iubire,
Căci o să regreţi apoi şi de acum înainte.
Dar poţi să dai vina pe mine
Şi pe persoana care credeai că vreau ca tu să fii,
Dar să nu dai vina pe iubire,
Căci o să regreţi apoi şi de acum înainte.
Dar poţi să dai vina pe mine
Şi pe persoana care credeai că vreau ca tu să fii,
Dar să nu dai vina pe iubire,
Căci o să regreţi apoi şi de acum înainte.
Dar poţi să dai vina pe mine
Şi pe persoana care credeai că vreau ca tu să fii,
Dar să nu dai vina pe iubire,
Căci o să regreţi apoi şi de acum înainte.
Dar poţi să dai vina pe mine
Şi pe persoana care credeai că vreau ca tu să fii,
Dar să nu dai vina pe iubire,
Căci o să regreţi apoi şi de acum înainte.
(şi pe persoana care credeai că vreau ca tu să fii)
(căci o să regreţi apoi)