În numele disperării
Te strig
O lamentare suspin
Din nou și din nou
Eclipsă spirituală
Porțile îmi sunt închise
Noaptea..
Un voal de stele, privind
Umbra mea se naște din lumină
Lumina ochiului, în întuneric
Peste ape tulburi plutesc amintiri
La nesfârșit, căutând noapte și zi
Lumina lunii mângâie un deal singuratic
Cu calmul unei șoapte
Port un suflet gol
O față goală în apa curgătoare
E frig aici
Gerul îmi acoperă haina cu praf
Ochii mi se atașează portretului tău mut
Am vorbit doar prin gânduri
Împreună ne-am uitat, așteptând
Orele au adus însetarea și răsăritul
Păsările zilei își părăsesc adăposturile întunecate
Umbre alunecă pe arcade
Nu-ți întoarce fața spre mine
Înfruntându-mă cu singurătatea mea
Ești într-o pădure necunoscută
Livada secretă
Și vocea ți-e vastă și aromatică
Dar totuși atât de prețioasă
Cântecul semilunii te-a luat
Te-a încântat, fața ei caleidoscopică
Ți-a aruncat o privire goală
Încă un suflet în turma divină
L-am păstrat
Simbolul Amarant
Ascuns înauntrul altarului auriu
Până când vom sărbători în lunca
Sfârșitului
Când împreună mergem printre umbre
Se va arde și va dispărea
Trandafir negru nemuritor
Se înserează iar
Amurgul se întinde pe câmpuri
Copacii serii gem de parcă ar fi știut
Că te visez în fiecare noapte