Izolată de exterior,
Norii au acoperit toată lumina,
Nu am control, pare că
Gândurile mele rătăcesc tot
Timpul, iar eu încerc să
Îmi trăiesc viața fără tine.
Păsări cad pe acoperișuri
Din cer, ca picăturile de ploaie,
Fără aer, fără orgoliu.
Dacă a fi eu însămi e ceea ce e greșit,
Atunci prefer să nu am dreptate,
Speranțele preschimbate în frică, iar eu
Cu o singură aripă nu pot zbura
Cu răsăritul soarelui, îmi strâng visurile
La piept, iată de ce
Păsări cad pe acoperișuri
Din cer, ca picăturile de ploaie,
Fără aer, fără orgoliu,
Păsări
Către un loc fără teamă, fără lumina lunii
(Către un loc fără lumina lunii și fără teamă)
N-am nevoie decât de copaci, de flori și puțină lumină
(N-am nevoie decât de copaci, de flori și puțină lumină)
Unde amintirile se nasc, iar cele vechi mor,
Unde dragostea nu s-a pierdut.
Păsări cad pe acoperișuri
Din cer, ca picăturile de ploaie
Păsări cad pe acoperișuri
Din cer, ca picăturile de ploaie,
Fără aer, fără orgoliu,
Iată de ce păsările nu zboară