Tu, un micuț care iubea foarte mult ploaia,
Eu, o femeie care a întârziat pentru ea însăși.
Chiar dacă tu nu m-ai fi iubit si nu m-ai fi văzut, viața ar fi continuat,
Dar nu m-aș fi iubit pe mine însămi ca acum.
Chiar daca nu m-ai fi ales si mi-ai fi spus nu, soarele ar fi răsărit din nou,
Dar n-aș fi râs atât de mult ca acum.
Pe neașteptate mi-ai venit in minte, ai aprins luminile.
Uneori mă întreb cum poate fi inima mea atât de fericită?
Tu, micuța care e egală cu inima mea,
Eu, un bărbat care se crede iubit.
Chiar dacă tu nu m-ai fi iubit si nu m-ai fi văzut, viața ar fi continuat,
Dar nu m-aș fi iubit pe mine însămi ca acum.
Chiar daca nu m-ai fi ales si mi-ai fi spus nu, soarele ar fi răsărit din nou,
Dar n-aș fi râs atât de mult ca acum.
Pe neașteptate mi-ai venit in minte, ai aprins luminile.
Uneori mă întreb cum poate fi inima mea atât de fericită?