Era un înger
Care șoptea despre dragoste.
Am rămas cu visul acelor mâini vrăjite.
Să dorm mi-e imposibil,
Speranța e nemiloasă,
Până și soarele și-a zis
Că n-are sens să se ridice.
Am plâns innebunită,
Cu o sticlă goală în mână
Am sărbătorit în noaptea asta
Faptul că te îmbrățișează altcineva.
Dacă mor complet singură, fără ajutor,
Cui îi pasă?
În noaptea asta am fost iarăși precum străzile pustii.