Uneori merg pe strada mea fără să arunc o privire
Uneori îmi doresc calul balansoar înapoi
Uneori sunt fără de odihnă
Uneori închid toate ușile după mine
Uneori mi-e frig și alteori mi-e cald
Uneori nu mai știu ce știu
Uneori sunt deja obosit dimineața
Și atunci caut consolarea într-un cântec
Peste șapte poduri trebuie să treci
Șapte ani întunecați trebuie să reziști
De șapte ori vei fi cenușa
Dar într-o zi (vei fi) și strălucirea luminoasă
Uneori, ceasul vieții pare să sta în loc
Uneori ți se pare, că mergi întotdeauna doar în cerc
Uneori ești bolnav ca de dor de ducă
Uneori stai liniștit pe o bancă
Uneori întinzi mâna spre întreaga lume
Uneori te gândești, că steaua norocoasă cade
Uneori iei de unde se dă mai bine
Uneori urăști ceea ce iubești
Peste șapte poduri trebuie să treci
Șapte ani întunecați trebuie să reziști
De șapte ori vei fi cenușa
Dar într-o zi (vei fi) și strălucirea luminoasă
Peste șapte poduri trebuie să treci
Șapte ani întunecați trebuie să reziști
De șapte ori vei fi cenușa
Dar într-o zi (vei fi) și strălucirea luminoasă