QUASIMODO:
Frumoasă...vorba asta parcă-i pentru ea aleasă
Cum își unduiește trupul când dansează
În zborul ei e ca o pasăre măiastră
Iar sub picioare eu simt Iadul cum se cască
Pe rochia-i de țigancă ochii mi i-am pus
La ce m-ajut-o rugă maicii Lui Iisus?
Cel...ce primul arunca-va cu o piatră-n ea,
Acela nu merită a-și trăi viața
O, Lucifer, tu voie dă-mi măcar odat’
Ca să mă joc cu-al Esmeraldei păr bogat.
FROLLO:
Frumoasă....oare și-a găsit Satana în ea casă
Ca să-ntoarne de la Domnul a mea față?
Păcatul cărnii oare-n mine cin’ l-a pus
Ca să-mi întorc privirea de la Cel de Sus?
Ea poartă-n sângele-i păcatul strămoșesc!
Sunt oare un nelegiuit dac-o doresc?
Eu...o desfrânată și-o nimica o credeam
Acuma parcă poartă crucea unui neam!
Fecioară dragă, spune-mi , oare voie-mi dai
Ca să deschid al Esmeraldei tainic Rai?
PHOEBUS:
Frumoasă....chiar de cu-ochii negri vă hipnotizează
Oare domnișoara o fi fost aleasă?
În ale ei mlădieri eu văd minuni, splendori
Sub rochia-i cu-ale sale superbe culori
O, Dulcineea mea, ce tare vreau să-mbuc
Din al ei măr oprit pân’ la altar te duc!
Cel...ce privirea și-o va întoarce de la ea
În stâlp de sare oare preschimba-se-va?
O, Fleur-de-Lys, eu credincios sunt prea puțin
Culege-voi al Esmeraldei dulce crin.