Frumoasă,
Ai zice că-i o vorbă pentru ea scoasă,
Dansând, ea îşi expune trupul, graţioasă,
Precum o pasăre cu-aripi întinse, gata să zboare,
Atunci eu simt infernul cum se cască sub picioare...
Ţintă-mi stau ochii sub poalele-i de ţigancă,
Mă mai ajută să mă rog la Sfânta Maică?!
Cel ce primul ar arunca o piatră-n ea,
Acela, pe Pământ, să mai trăiasc-ar vrea?!
O, Lucifer!
Te rog, măcar o dată voie a-mi da,
Să mă joc eu în părul tău, Esmeralda!
Frumoasă,
O fi Satana-n trupul său retrasă?
Privirea-mi de la Domnul fi-va-ntoarsă?
Cine-o fi pus în mine pofta trupească,
Şi să privesc spre Cel de Sus să mă oprească?!
Ea poartă-n sine tot păcatul strămoşesc,
Sunt oare eu un ticălos când o doresc?!
Cea pe care târfă, haimana puteam să o numesc,
Pare-a purta, brusc, crucea unui întreg neam omenesc...
O, Maică Sfântă!
Te rog, o dată măcar, voie a-mi da,
Să deschid raiul cu grădini, Esmeralda!
Frumoasă,
Totuşi ochii săi negri, mari, vă prind în plasă,
Ea, cea aleasă, e încă virtuoasă?!
Când din mişcări mă faci să văd minunăţii
Sub fusta-curcubeu culori cunună ţii...
O, Dulcinee, dă-mi voie să gust din al său dar,
Chiar înainte de-a te duce la altar!
Ce bărbat să-şi întoarcă privirea e în stare,
Chiar condamnat să se transforme-n stâlp de sare?
O, Fleur-de-Lys,
Sunt, recunosc, fărădelege,
Crinul divin al Esmeraldei l-oi culege!
Ţintă-mi stau ochii sub poalele-i de ţigancă,
Mă mai ajută să mă rog la Sfânta Maică?!
Cel ce primul ar arunca o piatră-n ea,
Acela, pe Pământ, să mai trăiasc-ar vrea?!
O, Lucifer!
Te rog, măcar o dată voie a-mi da,
Să mă joc eu în părul tău, Esmeralda!
ESMERALDA