Şi acum aşază-te pe acel scaun,
De data asta ascultă-mă fără a mă-ntrerupe:
De mult timp vreau să-ţi vorbesc.
Să trăiesc cu tine a fost inutil,
Totul fără bucurie, fără o lacrimă,
Nimic de adăugat sau de împărţit.
În capcana ta şi eu am căzut,
Să vină următorul, îi las locul meu.
Sărman diavol, ce milă mi-e de el!
Şi când în pat el îţi va cere mai mult,
Tu îi vei permite, căci aşa faci tu.
Cum ştii să te prefaci, când îţi convine!
Şi acum ştiu cine eşti şi nu mai sufăr,
Şi dacă vii acolo, am să-ţi demonstrez,
Şi de-astă dată tu îţi vei aminti.
Şi acum dezbracă-te, cum ştii tu s-o faci,
Dar nu te amăgi, nu mă mai păcăleşti.
Ai să mă regreţi, frumoaso fără suflet!