Când năvălește în ciorchini briza apusului,
Cu bărci care rup peluze albastre,
Mă gândesc la tine de departe,
Istanbul...
Nopțile din al tău Corn de Aur sunt cu mii de catarge,
Primăvara pe insulele tale, soare în Suleymaniye
Atât de frumos ești, orașul nostru de dispută,
Istanbul...
Toată această durere nu a fost zadarnică,
Așteaptă împreună cu marea și liniștita ta Suleymaniye,
Cu parcurile, podurile, piețele tale,
Așteaptă-ne, İstanbul!
Pe străzile întunecate din Tophane
Așteaptă împreună cu copiii tăi care se vor înghesui,
Așteaptă să mărșăluim cu cântecele noastre de victorie,
Așteaptă-ne, İstanbul!
Vom răsturna domnia nelegiuiților,
Așteaptă să vină acele zile,
Tu ne meriți pe noi și noi te merităm pe tine, Istanbul...