Când brizele zorilor de zi suflă în mulțime,
Cu navele tale care smulg batistele albastre,
Mă gândesc la tine, de departe,
Istanbul...
Serile pe Cornul de Aur (Haliç) cu nesfârșitele lui catarge,
Vara pe insulele tale, soarele în a ta Süleymaniye,
O, minunatule, orașul luptei noastre,
Istanbul...
Această imensă durere nu a fost simțită în zadar,
Așteaptă cu a ta mare și tăcută Süleymaniye,
Cu parcurile tale, cu podurile, cu piețele,
Așteaptă-ne, Istanbul!
Pe străzile întunecoase din Tophane,
Așteaptă-ne, cu copiii tăi îmbrățișându-se/ hârjonindu-se,
Așteaptă-ne pentru parada noastră cu imnuri,
istanbul...
Vom doborî domnia bandiților,
Așteaptă ca acele zile să vină, Istanbul,
Noi te merităm și tu ne meriți, Istanbul,
Istanbul...
Această imensă durere nu a fost simțită în zadar,
Așteaptă cu a ta mare și tăcută Süleymaniye,
Cu parcurile tale, cu podurile, cu piețele,
Așteaptă-ne, Istanbul!