Mă prăbușesc și tu nu mă ajuți,
De parcă mereu ai fost aici.
Toate durerile mele sunt ascunse
Dincolo de fiecare zâmbet al meu.
M-am transformat în cenușă, am ars,
Am devenit un trandafir și m-am ofilit,
Fie ca judecata și execuția să-ți aparțină,
Rămâi, nu mă respinge!
Ești singurul port în care am ancorat,
Ești ultimul pas în abis,
Am zis „Ea nu va rămâne!”
Te implor, Doamne, fă-o să se înșele.
Focuri din nou, eu din nou,
Din nou găsesc un ”de ce?” să rămân,
Dacă din nou mă vei imbrățișa,
Nu-mi doresc pe altcineva decât pe tine.
Dacă ai auzi fără ca eu s-o spun,
Imaginează-ți, eu și tu,
Nu rămâne pentru mâine, stai alături de mine,
Voi plăti un preț...