În soarele zâmbetului tău,
În toiul vieții noastre,
În magia iubirii,
Furtunile de deasupra s-au împrăștiat.
Îndrăgostiții visează în noapte
Să ajungă în paradis,
Dar în timp ce pălesc umbrele întunericului,
Iubirea le scapă.
Pe o întindere de plajă pustie,
În forma valurilor,
Desenând imagini cu mâna
În nisip, îți văd chipul.
Sărind peste pietre pe mare,
Dorind paradisul,
Castele de nisip se năruie sub
Neliniștitele maree, flux și reflux.
Ascultând o scoică,
Sperând să-ți aud vocea,
Frumoasă Maria a sufletului meu.
Chiar dacă vom fi mereu despărțiți,
Veșnic închiși într-un vis,
Dacă vreodată voi iubi din nou,
Chiar și-atunci, nimic nu se va schimba.
Și gustul tău rămâne
Agățat de paradis,
Dar, pe măsură ce distanța până la tine crește,
La fel și tot ce inima mea a cunoscut vreodată:
Foamea după sărutul tău,
Dorul după atingerea ta,
Frumoasă Maria a sufletului meu.
Umplându-mi toate nopțile,
Bântuindu-mi toate zilele,
Frumoasă Maria a sufletului meu.