Barco de papel [Romanian translation]

Iubirea mea, suntem două bărci triste,

Ce navigăm perpetuu prin talazuri,

De ce urmăm direcții diferite,

Unul spre sud și celălalt spre nord?

Pe unde mergem nu există porturi,

Pe marea vieții suntem clandestini,

Doi condamnați la moarte din amor,

În furtuna implacabilei sorți.

Eu m-am rătăcit și tu tot așa,

Noi doi, amândoi, ne tânguim de dor,

Nu te ajută să plutești departe,

Când fericirea e atât de aproape.

Suntem captivi în făgăduință,

onoarea ne obligă să o înfăptuim,

Dar ceea ce vor inimile noastre,

Buzele noastre nu pot să cerşească.

În nopțile mele de cruntă revoltă

Îmi simt dinlăuntru un suflet ce plânge,

Dar orologiul, de timp măcinat,

Întâlnirea noastră nu vrea să o grăbească.

M-am trezit pierdut pe marea vieții

și în confruntare cu un crâncen val.

Nicicând n-o să ajungem să ancorăm în port,

Fiindcă barca noastră-i de hârtie...

Nicicând n-o să ajungem să ancorăm în port,

Fiindcă barca noastră-i de hârtie...