Barcarolo romano [Romanian translation]

Câtă durere în seara asta

este pe râul care gâfâie aşa,

nenorocit e cine visează şi speră,

toţi pe lume trebuie să suferim...

dar dacă vreun suflet îşi caută pacea,

el n-o poate găsi decât aici...

Barcagiul o ia contra curentului

şi când el cântă, ecoul răsună!

Dacă-i adevărat, râule, că tu dai pacea,

râule vrăjit, nu mă refuza...

Mai mult de-o lună a trecut

de când i-am spus într-o seară Ninetei:

- Această iubire e de-acum apusă.

Ea răspunse: - O văd şi eu...

Suspină, apoi îmi spuse: - Adio, iubitule,

eu însă nu te voi uita.

Am alergat după ea, dar... n-am ajuns-o,

încă o mai caut şi n-o întâlnesc...

Dacă-i adevărat, râule, că tu dai pacea,

eu m-am căit, lasă-mă s-o găsesc...

Chiar lângă barcă

văd o umbră sub apă: mai încoace

se răsuceşte şi e un vârtej,

apoi se scufundă şi apare mai încolo...

Grăbiţi-vă... e o femeie înecată...

Biata de ea, suferea, cine ştie?

Luna de acolo sus apare...

luminează faţa Ninetei fumoase...

Mi-a cerut pacea şi eu am refuzat-o...

Râule blând, tu i-ai dat-o...

Vreau să mă pierd oriunde pe râu,

aşa, cine te iubeşte moare cu tine...