Sunt eu, moartea, şi port coroană,
Sunt doamna şi stăpâna voastră, a tuturor,
Şi sunt atât de crudă, puternică şi dură,
Că zidurile tale nu mă vor opri.
Sunt eu, moartea, şi port coroană,
Sunt doamna şi stăpâna voastră, a tuturor,
Şi în faţa coasei mele, capul trebuie să-l pleci
Şi în obscura moarte la pas să mergi.
Eşti oaspetele de onoare al balului ce-l cântăm pentru tine.
Lasă jos coasa şi dansează de jur împrejur:
Un tur într-un dans, şi apoi încă unul,
Şi tu nu vei mai fi a timpului stăpână.