Ballade des pendus [Romanian translation]

BALADA SPÂNZURAȚILOR

de Franҫoys Villon

Frați oameni care după noi veți fi

Nu ne priviți cu inima-mpietrită

Milă aveți, căci astfel veți primi

A Domnului iertare înmiită.

Cinci-șase suntem, ceată osândită

Cât despre carne, din belșug hrănită

Acum e devorată, putrezită

Noi, oasele, pulberi suntem, inerte

Nu râdeți de a noastră grea ursită

Pe Dumnezeu rugați-l să ne ierte!

Dacă vă zicem frați n-ar trebui

Să ne disprețuiți în greaua clipă

Pe drept pieirăm. Însă-i bine a ști

Că nu întreaga lume e cinstită.

Scuzați-ne, căci fapta-i pedepsită,

La fiul Doamnei noastre, preamărită

Mila să nu-i fie secătuită

Ca să scăpăm de-a iadului pecete.

Nu v-amuzați, moartea-i deja primită,

Pe Dumnezeu rugați-l să ne ierte!

Ploi aspre ne spălară zi de zi

De soare ne fu pielea înnegrită

Corbi, coțofene, ne- au scos ochii și

Ne-au smuls sprâncene, bărbi, într-o clipită

Și n-avem nicio oră liniștită

Cu vântul care-ntruna ne agită

Ne bântuie cu boarea lui aridă.

Mâncați suntem, de păsări și insecte.

Rămâneți deci departe de ispită

Pe Dumnezu rugați-l să ne ierte!

Isuse, Prințe peste- a lumii gintă

Nu lăsa Iadu-n gheare să ne prindă

Cu el n-avem a face, doar a pierde

Nu-i glumă viață noastră chinuită

Pe Dumnezeu rugați-l să ne ierte!

Traducere: Adrian Vasiliu