Balada criticului lyrics

În ţara unde omul poartă nume de-animal,

Chemându-se, după voinţă, porc, leu sau cal,

Se spune că-ntr-o noapte ursitoarele s-au dus

Să ursească la copiii nou-născuţi...

În prima casă se născuse un copil frumos,

Venit pe lume cu căiţă de om norocos.

Notându-şi numele cu grijă în carnetul lor,

Îi spuseră mamei în cor:

Femeie, fiul tău are suflet de artist,

Un dar ce la puţini le e sortit!

Fă-l pictor, scriitor, sau violoncelist

şi va fi negreşit om vestit!

Şi după ce-şi primiră onorariul cuvenit,

Plecară mulţumite-n altă casă la ursit.

Acolo un copil cu fruntea-ngustă şi ochi răi

Plângea-ntruna chinuind părinţii săi.

O clipă ursitoarele în cumpănă au stat,

Nefericitei mame neputând să-i dea vreun sfat,

şi după ce se mai gândiră încă vreun ceas,

Începură a vorbi într-un glas:

Femeie, pesemne, de urs te-ai speriat,

Pe când copilu-n pântec îl purtai,

Sau soţul ţi-e departe sau prea mult ai fumat,

De-ai putut să naşti aşa subdezvoltat!

Păi, nu poate munci fizic, nici intelectual,

şi dacă totuşi vrei să-l foloseşti,

Sau îl expui în spirt sau îl faci critic muzical,

şi de-l plimbi prin bâlciuri te îmbogăţeşti!

Fireşte, ce v-am povestit s-a întâmplat cândva,

La noi astfel de lucruri nu se pot întâmpla...

La nooooi...

La noi, de-ai ruşinea de-a fi critic muzical,

Cu nume de-animal, au la vreun săptămânal...

Te consideră toţi om normal!