Balada blondelor iubiri

Prea multe păsări cardinale

Între iluzii se rotesc

Contaminând cu ascensoare

Misterul nostru pământesc.

Îmbătrânim de fericire

Într-o mansardă fără flori

Lăsând păpuşi fără adresă

Pentru serbările din zori.

E frumos, e prea frumos la tine-n suflet

E târziu, e prea târziu la mine-n gând

Împărtăşim, împărtăşim aceeaşi taină

Dar nu se ştie, nu se ştie până când.

Visăm frumos aceeaşi moară

Ascunsă-n tragicul bufon

Şi măcinăm aceleaşi lacrimi

Când dau părinţii telefon.

Suntem lucizi până la sânge

Nedespărţiti până la cer

Şi nici nu ştiu după iubire

Ce se cuvine să-ţi mai cer.

E frumos, e prea frumos la tine-n suflet

E târziu, e prea târziu la mine-n gând

Împărtăşim, împărtăşim aceeaşi taină

Dar nu se ştie, nu se ştie până când.

Cuvintele îşi pierd căldura

Într-un sărut de protocol

Şi tot mai vinovate păsări

Dau eşafoadelor ocol.

Sub fruntea mea se face noapte

În ochii tăi se face zi

Şi renunţăm să mai cunoaştem

Ce stele ne-ar putea păzi.

E frumos, e prea frumos la tine-n suflet

E târziu, e prea târziu la mine-n gând

Împărtăşim, împărtăşim aceeaşi taină

Dar nu se ştie, nu se ştie până când. (bis)