Balada balului mascat

Straniu adevăr îl doare,

Între speranţă şi destin,

Sub fardul stării de candoare

Pe măscăriciul clandestin.

Venit la curtea unui astru,

La curtea zeilor sătui,

Ciudatul măscărici sihastru

Se-ascunde zilnic prin statui.

Dar tot mai speră o fisură

Prin care soarele lichid,

Contaminându-l cu arsură,

Să-l treacă dincolo de zi.

În taină culegând grăunţe

Din poala unui cer uscat

Aşteaptă calm să se pronunţe

Sentinţa balului mascat.