Mergând pe drumul şerpuit pe strada Baker,
Ameţit şi obosit,
Ei bine, încă o zi agitată, o să bei toată noaptea
Şi o să uiţi de toate.
Pustiul oraşului te face să-ţi fie frig,
Sunt atâţia oameni în el, dar nu există niciun suflet
Şi ţi-a luat atâta timp ca să-ţi dai seama că ai greşit
Când credeai că aici o să găseşti totul.
Credeai că e atât de uşor,
Spuneai că e atât de uşor,
Dar acum încerci, încerci.
Încă un an şi ai să fii fericit,
Doar încă un an şi ai să fii fericit atunci,
Dar acum plângi, plângi.
În josul străzii e o lumină în locul lui,
El deschide uşa, are acea privire
Şi te întreabă unde ai fost, tu îi zici pe cine ai văzut
Şi vorbeşti despre nimicuri.
El are visul ăsta să cumpere pământ,
O să se lase de băut şi de aventurile de o noapte
Şi apoi o să se aşeze la casa lui, într-un orăşel liniştit
Şi o să uite de toate.
Dar tu ştii că el o să fie mereu nestatornic,
Ştii că o să fie mereu nestatornic
Căci el e un hoinar, un hoinar.
Şi când te trezeşti e o nouă dimineaţă,
Soarele străluceşte, e o nouă dimineaţă
Dar tu te duci, tu te duci acasă.