Visez la casa mea din nou,
O mie de voci mă cheamă,
Un strigăt care despică noaptea
A trezit sufletul amintirilor mele.
Am ales să merg singură,
Să caut și să-mi aflu destinul.
Atâtea drumuri însingurate
Mă duc departe de locul unde tânjesc să fiu.
Când mă trezesc și văd o cameră rece și pustie,
Stau singură și mă gândesc la locurile ce le știam odinioară,
La prietenii pe care i-am iubit și i-am părăsit.
Oh, cum am putut fi atât de oarbă?
Înapoi acasă,
Unde e toată iubirea de care am nevoie,
Unde toată familia mă așteaptă.
Înapoi acasă,
Îmi închid ochii și pot vedea
Locul unde râul întâlnește marea.
Înapoi acasă,
Nu-i loc mai bun pentru mine decât acasă,
Căci acasă e locul unde-mi aflu destinul.
Mă duc din nou acasă și de-abia aștept să văd
Prietenii de care mi-a fost dor,
Un sărut tandru al mamei, atât de blând, de dulce!
O voi strânge-n brațe, de parcă n-aș vrea să-i mai dau drumul.
Familia e casa mea și le voi spune că-i iubesc tare mult.
Oh, știu că am fost departe atât de mult timp,
Încât v-am rănit când am plecat, și am greșit.
Și văd că acasă e locul de care aparține inima mea,
Așa că rezistă, inimă, căci vin acum.
Înapoi acasă,
Unde e toată iubirea de care am nevoie,
Unde toată familia mă așteaptă.
Înapoi acasă...
Îmi închid ochii și pot vedea
Locul unde râul întâlnește marea.
Înapoi acasă,
Nu-i loc mai bun pentru mine decât acasă,
Căci acasă e locul unde-mi aflu destinul.
Înapoi acasă,
Unde e toată iubirea de care am nevoie,
Unde toată familia mă așteaptă.
Înapoi acasă...
Îmi închid ochii șo pot vedea
Locul unde râul întâlnește marea.
Înapoi acasă,
Nu-i loc mai bun pentru mine decât acasă,
Căci acasă e locul unde-mi aflu destinul.
Înapoi acasă...