Bătăile inimii [Cristina, pe calorifer] lyrics

A plecat de-acasă de la el din munţi

Înarmat c-un radio-tranzistor,

Tot drumul cu urechea în el a stat

Şi-a bătut tot timpul ritmul din picior;

Vecinul de compartiment i-a zis:

"Băiete, cred că puţin cam exagerezi,

De-o oră jumătate de cînd te-ai urcat

Pe toţi, pur şi simplu, ne exasperezi

Cu ritmul ăsta, pe care-l baţi din picior

Şi care, de-unde vine, numai tu ştii,

Fiindcă la ora asta la radio dau doar ştiri

Şi cotele apelor Dunării".

Hei, hei, hei, hei, hei,

De ce nu sînt şi eu la fel ca ei ?

Hei, hei, hei, hei, hei,

Doamna, desigur, stătea la etaj,

Cămăruţa lui era la subsol,

Dar chiar şi-n asta vedea un avantaj:

Putea să-şi acordeze chitara în sol

Fără să deranjeze absolut pe nimeni,

Cum s-ar fi întîmplat în alte case...

Şi-apoi, pe ţevi curgeau tone de apă

Şi tone de zgomote misterioase

Care-l inspirau, într-un mod evident,

Cînd noaptea în patul lui ajungea

Şi cînd desena, cu ochii închişi,

Conturul tavanului în formă de stea !

Hei, hei, hei, hei, hei,

De ce nu sînt şi eu la fel ca ei ?

Hei, hei, hei, hei, hei,

Şi anii-au trecut, într-un şir nesfîrşit,

Ca-ntr-un vis din care nu te poţi trezi:

O fată l-a plăcut, alta l-a iubit,

Alta l-a părăsit, într-o bună zi,

Iar el - încăpăţînat ereditar -

A-nvăţat că n-ai voie să tresari

Cînd viaţa te taie c-un cuţit invizibil

Doar fiindcă arăţi la fel ca oamenii mari;

Pe ea a văzut-o pe-un calorifer

Şi din prima clipă şi-au zîmbit şi-au vorbit

De parcă se cunoşteau de-o mie de ani

Şi abia alaltăieri seară s-au despărţit;

În poze ea avea părul mult mai lung,

Dar în realitate era mai periculos,

Fiindcă se mişca şi vorbea şi rîdea

Şi-asta îţi întorcea stomacul pe dos,

El ştia că ea e mult prea frumoasă - frumoasă

Dar spune-mi, cum poţi să te-abţii

Cînd gravitaţia dispare, şi totul dispare

Şi rămîn doar bătăile inimii?

Hei, hei, hei, hei, hei,

De ce nu sînt şi eu la fel ca ei ?

Hei, hei, hei, hei, hei...