Mă gândesc, uită-te la Romeo,
Plângând cântă...
Lerolai, Lerolai, vino să implori, femeie,
Nu-mi aduce sfârșitul iubirii mele,
Găsește-mi un compas, căci merg fără direcție,
Ești hrană, ești aer în ființa mea,
Mai mult decât o coastă.
Ah, binecuvântare e să te am până pier,
Gata cu plăcerile, nici măcar nu mai dorm,
Ah, binecuvântat! Dacă mă vei părăsi,
Spune-mi cât costă un suflet drept
Să-ți cumpăr sentimente!
Și dacă mor, e vina ta!
De azi, caută-mi o piatră funerară,
La mormânt, nu, nu-mi aduce flori
Nici condoleanțe, când tu ești ucigașul.
Ah, binecuvântat, și dacă te vei vedea plângând,
În fiecare noapte voi reveni
Ca fantasmă, în dormitorul tău.
Și de pe insula farmecului...
Ah, binecuvântare e să te am până pier,
Gata cu plăcerile, nici măcar nu mai dorm,
Ah, binecuvântat! Dacă mă vei părăsi,
Spune-mi cât costă un suflet drept
Să-ți cumpăr sentimente!
Și dacă mor, e vina ta!
De azi, caută-mi o piatră funerară,
La mormânt, nu, nu-mi aduce flori
Nici condoleanțe, când tu ești ucigașul.
Ah, binecuvântat, și dacă te vei vedea plângând,
În fiecare noapte voi reveni
Ca fantasmă, în dormitorul tău...
Lerolai, Lerolai, să nu te am e chinul meu,
Lerolai, Lerolai, dacă pier, nu voi fi un mit,
Lerolai, Lerolai, te voi deranja de câte ori vei dormi.
Și dacă mor, e vina ta!
De azi, caută-mi o piatră funerară,
La mormânt, nu, nu-mi aduce flori
Nici condoleanțe, când tu ești ucigașul.
Nu știu de voi merge în rai sau direct în iad,
Dar dacă mor pentru tine,
Atunci pregătește-te, scumpo,
Că mă voi întoarce!