Vai, prietene, ce crezi că s-a întâmplat?
M-a părăsit cea pe care atât o adoram.
Mi-a lăsat un bilet pe birou
Și o poză azvârlită pe pat,
Unde era agățată de un bărbat,
Și fără dubiu, cu el mă înșela.
Ridicai tremurând biletul
Și citii patru, cinci rânduri,
Însă plânsul mi-a acoperit pupilele
Și-am plâns precum plâng bărbații.
Nu știu ce-i datorez vieții,
De mă plătește numai cu trădări.
Ea spune că a lăsat fotografia
Pentru ca ochii mei să-l vadă de aproape
Că este un om bogat, care-i dă bani
Și că, în schimb, eu i-am dat sărăcie.
Ce cuvinte crude am citit,
Ce manieră de a mă face să uit
Că această viață nefericită se termină.
Și să vină paharele de vin!
Ea rătăcește în lume fără mine
Și eu rătăcesc în străfundul viciului...
Ea spune că a lăsat fotografia
Pentru ca ochii mei să-l vadă de aproape
Că este un om bogat, care-i dă bani
Și că, în schimb, eu i-am dat sărăcie.