M-apropii de-o aripă, emoția mi-e-n suflet
Și gândul la-nălțime în minte îmi pătrunde,
Sui treptele în grabă, avionul mă privește,
M-așez la fereastră și soarele-ncălzește.
Nerăbdător din fire, primul motor pornește
Și vuietul său aspru în inimă-mi lovește,
Pornește și al doilea, simt forța ce va-mpinge
Dorința mea, în viteză drumul îl voi parcurge.
Refren:
Iar avionul,
Iar avionul,
Iar avionul
Din loc se desprinde.
Măsoară pista albă încet și tot mai iute,
Pe brațele-i uriașe, în vânt desfăcute,
Se sprijină și-n aer deodată mă trezesc
Cu păsări alături pe-aripi călătoresc.
Îi simt întreaga forță și munții sunt pe dată
Copii mărunți în adâncul de sub aripa dreaptă,
Orașele imense atât de mici îmi par,
Din zborul la-nălțime-mi sunt oferite-n dar.
Refren:
Iar avionul,
Iar avionul,
Iar avionul
Se-nalță, se-nalță, se-nalță.
Prietenoși sunt norii, ce buni îmi par acum,
În forme luminate de soarele cel bun,
Jos, ape mici și stranii, cu străluciri prelungi,
Se sting, se-aprind grăbite-n multicolore dungi.
Mă-ntorc în zbor spre casă și timpul lung îmi pare,
Aș vrea să stau la masă cu prieteni, flori și soare,
În casa ce-o știu bine, cu zâmbetul cel drag
Să-l știu pe fața fetei ce mă așteaptă-n prag.
Refren:
Iar avionul,
Iar avionul,
Iar avionul
Se-nalță, se-nalță, se-nalță.