Poetu-i un simulator.
Atîta simulează,
Că simulează uneori
Durerea sa cea trează.
Iar cînd, citind-o cineva,
Durerea-l înfioară,
Nu din poet răsare ea,
Răsare din afară.
Aşa, în scripeţi arde,
Pe-a cugetului seamă,
Acest funicular de
Sîmţiri ce cord se cheamă.