Ne vedem sâmbătă
Dacă n-ai nimic de făcut
Toate chestiile astea mici
Mă fac să mă simt bine
Toate lucrurile fragile
Reușesc mereu să se facă plăcute
Și am înțeles asta deîndată
Ce te-am auzit vorbind
Va fi întotdeauna greu, știu asta
Viața mea e opusul vieții tale
...Și totuși asemănătoare
E absurd să gândești/crezi
Că există dăți când lucrurile
Nu vor merge bine
Și vor trebui făcute să meargă
E absurd să crezi
Că o dată ajunși la linia de sosire
Nu reușești nici măcar să o atingi
Și devine o amintire
E absurd să crezi
Dar trebuie s-o faci
Și sunt mai puțin trist
Dacă măcar vorbesc cu tine
Și inventez momente
Îmbrățișări și sfaturi
Dacă îmi imaginez povești
Plictiseli, gafe
Pe care le-aș lua în calcul
Dacă aș fi în stare
Și știu că m-ai face fericit
Prin simplul fapt că ai încerca să faci lucruile mai bine
Și practic, totul e la locul lui
Doar că, efectiv nu reușesc
Pentru că răbdarea ne amuză/distrează
Pe noi, îndrăgostiții
Fără să ne dăm seama
E absurd să crezi...
Și vreau să îngheț memoria noastră
Pentru a nu o mai pierde niciodată
Și mă gândesc la toate râsetele și la toată bucuria
Care nu vor mai atinge
Niciodată pe nimeni
E absurd să crezi...
M-ai face fericit, fericit, fericit...
Pentru că răbdarea îi blesteamă
Pe cei care iubesc
Fără să vrea...