Caietele ne sunt goale și viețile nu ne pot fi cântate.
Radioul trăncăne plictiseală de 5 sau 50 de ori pe zi.
Dar odată n-am auzit vreun cavaler să ne spună să ne dărâmăm templele,
Așa că am construit altele în locul lor.
I-am băgat fața în reflectoare când mixa,
Și n-am mai văzut nimic înafară de umbra și fața-i dispărând sub lumină.
Făcea muzică să-și imagineze că e în filme,
Și i-am crezut explicațiile idolilor.
Au distorsionat și-au intonat, sanctifică și prețuiesc.
Au distorsionat și-au intonat, sanctifică și prețuiesc.
Au distorsionat și-au intonat, sanctifică și prețuiesc.
Au distorsionat și-au intonat, sanctifică și prețuiesc.
Petrecerile lui erau beton când începea să cânte
Secretele mâzgălite pe pereții din toalete,
L-am răstignit pe o cruce pe scenă când și-a explicat versurile.
Și el a scris din foame, dar altarul i-a fost veșnic neroditor.
Au distorsionat și-au intonat, sanctifică și prețuiesc.
Au distorsionat și-au intonat, sanctifică și prețuiesc.
Au distorsionat și-au intonat, sanctifică și prețuiesc.
Au distorsionat și-au intonat, sanctifică și prețuiesc (...)