Arte poética [Romanian translation]

Să cauţi rîul ce e timp şi apă,

Să-ţi aminteşti că timpu-i tot un rîu,

Să ştii că ne petrecem ca un rîu

Şi-al nostru chip se oglindeşte-n apă.

Să simţi că veghea este tot un vis

Visînd că nu visează şi că moartea

Ce spaimă aduce-n suflet este moartea

Din noaptea rece ce se cheamă vis.

Să vezi în zi, în lună,-n an simboluri

De ani şi luni şi trecătoare zile.

Jignirea s-o transformi a ăstor zile

În muzică, în zvonuri şi simboluri.

Să vezi în moarte-un vis, în asfinţit

Un aur trist, aceasta-i poezia,

Săracă, fără moarte. Poezia

Se-ntoarce-n auroră şi-asfinţit.

Spre seară, cîteodată, vezi un chip

Ce te priveşte dintr-o ştearsă-oglindă.

La fel şi arta cată-a fi oglindă

Ce ne arată propriul nostru chip.

Sătul, cum zice-aedul, de minuni,

A plîns Ulise, revăzînd Ithaca

Umilă, verde. Arta-i ca Ithaca

De verde veşnicie, nu minuni.

Şi este ca un rîu necontenit

Ce trece şi rămîne, e acelaşi,

Eternul Heraclit, mereu acelaşi

Şi altul, ca un rîu necontenit.

(1960)