Arte poética [Romanian translation]

Privind la râul cel făcut din timp şi apă

să-ţi aminteşti că timpul este tot un râu,

să ştii c-aşa ne ducem, ca un râu

şi feţele dispar ca finii stropi de apă.

Să sîmţi că veghea e un somn, alt somn

visând că nu visează, şi că moartea

de care ni se teme carnea este moartea

din fiecare noapte, ce se cheamă somn.

Să vezi în ziuă şi în an un semn

de ani şi zile ce avem în viaţă,

şi paguba ce-o fac să o preschimbi în viaţă

într-o cântare, o rumoare şi un semn.

Să vezi în moarte somnul, şi-n apus

un aur trist, aşa e poezia

care-i nemuritoare şi săracă. Poezia

aşa se-ntoarnă, ca o auroră şi-un apus.

Spre înserat vedem ades o faţă

privindu-ne din funduri de oglindă;

şi arta e menită ca oglindă

ce ne revelă chiar a noastră faţă.

Ulise, zice-se, sătul fiind de minuni,

de bucurie plâns-a revăzând Itaca,

cea verde şi umilă. Şi precum Itaca

şi arta e, de veşnică verdeaţă, nu minuni.

Asemeni e ca râul infinit

ce trece şi rămâne şi-i cristal, acelaşi

şi altul iar, ca Heraclit, acelaşi

şi mereu altul, tot ca râul infinit.

(1960)